Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Jos, tanjeam dupa zapada. Sus, tanjeam dupa caldura

Anticipasem într-o poveste anterioară că, deși în Brașov nu am dat de zăpadă, nu am scăpat de ea în mini-escapada de acum două săptămâni. Ce povestim azi? Da, ai ghicit! Cum ne-am distrat cu zăpadă... Dar, nu te grăbi. Distracția mai încolo...la miezul nopții. Că e ultima zi din an. Pe munte, însă, nu ne-am distrat deloc, fiindcă ne-am zgribulit non-stop. Eh, exagerăm un pic. Printre clănțăniri de dinți, ne-am "îmbătat" cu panorame care mai de care mai savuroase, care ne-au făcut să uităm de frig. Din când în când...


Am plecat din orașul de sub Tâmpa, cu destinația Poiana Brașov. Ne-am urcat în autobuzul 20 (3,5 lei/persoană/călătorie), de la Livada Poștei, și am parcurs cei 12 km care ne despărțeau de stațiune. Am coborât. Și ne-am îndreptat, rapid, spre telecabină. Telegondola lui Copos nu funcționa. Nu am așteptat mult și ne-am îmbarcat. Aveam de parcurs 2449 m. Unde vroiam să ajungem? Păi, nu știi? Cum să nu știi? Pe unul dintre cele mai frumoase vârfuri din România. Cristianu Mare sau Postăvaru. Cum vrei. La 1799 m. 

// Denumirea vârfului provine de la numele unui proprietar de oi - Stoica Postăvarul din Schei (vechi cartier românesc al Brașovului), de la începutul secolului al XVIII-lea. În arhive, a fost descoperit un document în care apare stâna „Posztovarul sive Christianul”, ceea ce înseamnă că noul proprietar era la acea dată Cristian (P. Binder, 1973). Așa se explică de ce vârful ăsta are două nume! Unul mai frumos ca altul, oricum (sursa: Wikipedia) //

Prin Poiana Brașov




Dar, să continuăm. Telecabina pleacă de la 1040 m și ne duce la 1733 m, unde se află stația superioară. Alegând varianta ușoară, adică asta, în care nu dai din picioare, ratezi una dintre cele mai frumoase cabane din țară (da, deja este al doilea lucru extrem de frumos aici. Muntele ăsta e fain, ce să mai!) - Postăvaru. Dar, de unde te lasă telecabina, în jumătate de oră, poți coborî și la această cabană. Noi fusesem la ea. Într-o vară. Nu peste mult timp ți-o prezentăm. Nu ai voie s-o ratezi. O să vezi atunci de ce - (update: hop AICI)!

Acest bazin se folosește pentru crearea zăpezii artificiale


Unul dintre aventuroșii care înfruntau muntele 




Așa... ajungem noi sus. Coborâm din telecabină. Intrăm într-un restaurant (am observat că la majoritatea telecabinelor s-au făcut și restaurante, pe care nu le poți evita. E musai să treci prin ele, că așa e făcut accesul. E întreprinzător românul!). Și apoi dăm piept, pe de o parte cu un vânt aprig, iar pe cealaltă de niște peisaje care-ți tăiau respirația. Nu din cauza frigului care le "anima", ci grație frumuseții care te tâmpea. Adică... te lăsa fără grai, te făcea să deschizi gura larg și, dacă nu ar fi fost vântul care să te sâcâie, ai fi uitat mult timp s-o închizi:D Și...ah, uitasem. Am dat și de zăpadă. Și gheață. Toată suflarea de aici era încremenită. De la brazi, la garduri, la releu, la cabane. Și chiar...oamenii. Se mișcau cu greutate, afundându-și picioarele în zăpadă și chinuindu-se să țină piept adierii deloc ușoare...







De la telecabină, o cărare urcă spre releu și de aici, alta, mai vertiginoasă, printre roci ascuțite și dure, spre vârf. Noroc că există o balustradă trainică de care să te ții, că urci practic pe o gâlmă de munte și în dreapta și stânga ta, stă...cuminte...niște prăpastii:)) Așa că, dacă vii și tu pe aici, te rugăm să fii cu băgare de seamă. Mare! Nu de alta, nu vrem să te avem pe conștiință că ți-am făcut poftă de escaladat, dar nu ți-am atras atenția asupra pericolelor.

Pe aici se urcă spre vârf. Pare palpitant? Chiar e!


Deși te chinui puțin până ajungi în vârf, mai ales când ai de furcă și cu gheață (ghinionul nostru!), când ești la înălțimea celor 1799 m uiți de vânt, de gheață, de probleme, de griji, de tot... Ești tu, cu muntele, munții din jur, orașele de la picioarele tale și DN 1-ul aglomerat dintr-o parte. De aici, vezi Brașovul, chiar Prejmerul, un pic din Cristian, masivul Piatra Mare și preferatul nostru Ciucaș, Baiului, Piatra Craiului și Bucegii. Și DN 1.

Ne oprim aici cu revărsatul de vorbe și te lăsăm să "guști" un pic din frumusețea muntelui, în imaginile următoare și cele deja vizionate. Sunt cadoul nostru, pentru tine, de Sărbători.

LA MULȚI ANI !!!

Coștila

Piatra Mare 


Baiului 

În vale, nimeni altul decât Brașov 

Ciucașul...ahhh...ce minuăție! 


Aici ar fi trebuit să se vadă scris vârful și înălțimea. Iarna a avut alte planuri;)

Piatra Craiului 

"Borna" aia urâtă e...vârful! 
_______________________________________________
- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -

8 comentarii:

  1. nu zic ca nu e frumos Postavarul,da
    r a fost singurul munte din cati am batut la pas care a reusit sa ma termine fizic si psihic :)).stiu ca nu e vina lui,ci a mea ca am plecat la drum intr-o conditie nu prea buna. eu am urcat sin Timisul de Jos am ajuns pe varf ai am coborat in Poiana.

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi am mers pe jos de la Poiana BV pana la cabana Postavaru. Nu e un traseu prea dificil si a fost foarte fain sa mergem vara, pe langa partie. Era o mare de verdeata care ne determina sa ne continuam drumul cu mai mult avand. Vroiam sa mergem intr-o zi si de la Timisul de Jos, dar daca e asa de nasol... o sa ne gandim de doua ori inainte de a porni la drum;))

    RăspundețiȘtergere
  3. In versiunea web a articolului (http://hai-la-bord.blogspot.com/2011/12/jos-tanjeam-dupa-zapada-sus-tanjeam.html?m=1), Larisa Teodorescu a zis: "nu zic ca nu e frumos Postavarul,da r a fost singurul munte din cati am batut la pas care a reusit sa ma termine fizic si psihic :)).stiu ca nu e vina lui,ci a mea ca am plecat la drum intr-o conditie nu prea buna. eu am urcat sin Timisul de Jos am ajuns pe varf ai am coborat in Poiana."

    Noi am mers pe jos de la Poiana BV pana la cabana Postavaru. Nu e un traseu prea dificil si a fost foarte fain sa mergem vara, pe langa partie. Era o mare de verdeata care ne determina sa ne continuam drumul cu mai mult avand. Vroiam sa mergem intr-o zi si de la Timisul de Jos, dar daca e asa de nasol... o sa ne gandim de doua ori inainte de a porni la drum;))

    RăspundețiȘtergere
  4. nu e chiar nasol in sensul de pasaje expuse sau periculoase, dar este destul de mult de mers iar ca sa ajungi la varf ultima portiune de drum este nemarcata (cam o ora de drum), intrucat traseul marcat din Timisul de Jos merge la nu stiu ce cabana nu pe varf. Oricum e fain de mers dar trebuie studiat bine inainte traseul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Atunci o sa ne incumetam si noi candva. Dupa ce ne intoarcem, o sa povestim cum a fost;) Multumim de informatii, Larisa

    RăspundețiȘtergere
  6. Si noi ne bucuram sa te cunoastem, Dorina. Ti-am urat "Bine ai venit" si pe FB;) speram sa tinem legatura.

    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  7. Atat de frumos se vede totul de aici de sus!!! :) Abia astept sa urc din nou!!!

    RăspundețiȘtergere