Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 23 noiembrie 2011

Padina - Unde ursii si manelele convietuiesc in varf de munte

Unul dintre dezavantajele pe care le atrage după sine accesibilitatea unui munte sunt "valurile" de turiști care-l invadează. Poate că nu am fi vorbit de un dezavantaj, dacă majoritatea dintre ei ar fi înțeles că muntele nu este prelungirea vieții de la oraș, că trebuie să fii umilit în fața forțelor naturii și să cunoști legile sale pe de rost. Și cel mai important: să-ți pese.

Padina. Vedere de pe platoul Bucegi

Conform DEX-ului, un loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte, poartă numele de "padină". În masivul Bucegi, există un astfel de loc, care atrage în fiecare vară o mulțime de turiști, dar și de urși deopotrivă. Primii sunt atrași de aerul curat, de "materia primă" arhisuficientă pentru încropirea unui grătar și pentru o schimbare de peisaj. Ceilalți sunt atrași de mirosul ademenitor al mâncărurilor, cu care nu sunt obișnuiți în habitatul natural și pe care le consideră mai atractive decât murele, care de altfel se găsesc mai greu și sunt și mai dificil de procurat. Așa se ajunge la un conflict între om și natură, deși ar fi trebuit să fim prieteni.


Oamenii invadează spațiul animalelor, ajung să le schimbe "preferințele culinare" și, astfel, să modifice mersul natural al circuitului în natură. Urșii, "vedetele" tuturor știrilor care se referă la Padina (de exemplu: din "Adevărul" - Urșii fac legea în zona Padina; Antena 3: Urșii atacă din nou! Un turist a fost rănit, în zona Padina; Mediafax: Doi turiști unguri au fost atacați de un urs în timp ce dormeau în cort), își văd în continuare de trai, chiar dacă asta înseamnă să fie intruși în propria lume.


Corturi, fum, grătare, muzică (a se citi manele), mașini, OAMENI. Probabil așa arată Apocalipsa în viziunea "locuitorilor" din zonă (a se citi animale cu patru labe, gheare și blană). Despre aceste aspecte nefaste, poți citi mai jos, într-un splendid reportaj marca "Evenimentul Zilei".

Norocoșii din august

Pe 2 august 2009, când am trecut și noi pe la Padina, am fost plăcut surprinși să nu vedem decât câteva corturi răzlețe și...liniște. Și, efectiv, să vedem platoul, nu o mare pestriță de..civilizație. Adică ne-am bucurat de munte așa cum este el: frumos și primitor, dacă știi cum să-l iei. Putem zice că am fost norocoși. Din păcate, urșii nu au mereu bafta noastră.

---

Padina, de la dragostea de munte la manele şi grătare

Autor: Adi Dobre

În timp ce unii încearcă să se comporte demn în mijlocul naturii şi să ţină în viaţă turismul adevărat comportându-se civilizat, alţii se comportă ca în junglă.

Variante: mersul pe jos sau maşina

Pentru bucureşteanul sătul de căldura emanată de betoane şi asfalt, de gazele de pament şi de mitocănia cotidiană, cel mai bun remediu îl reprezintă muntele. Unii aleg confortul principalelor staţiuni de pe Valea Prahovei sau pe cel din vilele şi pensiunile transformate deja în hoteluri din zona Bran - Moeciu.


Cei care înţeleg însă cel mai bine ce înseamnă spiritul munţilor fug de "civilizaţie" pe traseele montane din Bucegi, acolo unde înnoptează pe priciul unei cabane sau, mai simplu, în corturile cărate în spate. E o lume aparte, agresată din păcate în ultimii ani de "pantofarii" care au prins gustul ieşirilor în aer liber, acolo unde pot exporta năravurile de la bloc. Platoul Padina din Munţii Bucegi e o astfel de destinaţie.

Ialomița

La Padina poţi ajunge pe jos, de la Babele, pe un traseu de aproximativ două ore. E cel mai sănătos. Cu maşina e o adevărată aventură. La intrarea în Sinaia, dinspre Bucureşti, faci stânga spre Târgovişte. La un moment dat, după numai câţiva kilometri, spre dreapta se face un drum. E şi un indicator. Preţ de câţiva kilometri, să fie vreo 6-8, ai impresia că visezi. Proaspăt astfaltat, drumul e impecabil. Apoi începe iadul. Până la Padina, 13 kilometri, drumul e unul forestier. Dacă îţi iubeşti automobilul, n-ai voie să mergi cu mai mult de viteza întâia. Avantajul călătoriei cu maşina e acela că nu mai cari în spate nimic. Nici cort, nici mâncare.


"Soţul" lui Michelle Pfeiffer

Câţiva oameni îndrăgostiţi de munte încearcă să menţină viu spiritul Padinei. Matei Pfeifer e unul dintre ei. Râde când e întrebat dacă între el şi frumoasa actriţă americană Michelle Pfeiffer e vreo legătură. "A fost soţia mea, dar am divorţat, iar ea a insistat să păstreze numele", spune, amuzat, Matei. După zece luni de muncă, Matei a reuşit să pună pe picioare un proiect grandios pentru o zonă precum Padina. I-a dat şi un nume: "Padina Fest". Muzică, concursuri, multă voie bună şi, în final, o supercursă de mountain bike la care au luat startul 198 de concurenţi! 

Un exemplu de AȘA DA - Programul festivalului "Padina Fest" de anul acesta
foto: cabana-padina.ro
// pentru vizualizare amănunțită, click pe imagine //

Pe platoul rezervat festivalului, ordinea e la ea acasă. "Sunt peste 1.000 de corturi. Peste aşteptările noastre. Mergeţi printre ele să vedeţi cât de curat e. Nimeni nu are voie să facă vatră de foc. Există şi un regulament, pe care lumea îl respectă. Să veniţi luni, după ce pleacă toată lumea, să vedeţi cât de curat va arăta locul. Aici vin numai oameni educaţi, iubitori ai naturii, ai muntelui", îmi explică Matei. Unchiul său a fost meteorolog la Omul. De aici şi dragostea de munte. În sectorul lui Matei, la "Padina Fest", se joacă inclusiv Pétanque, un joc cu bile, originar din zona Provence, Franţa!

"Acolo nu se respectă niciun regulament"

Dincolo de festival, îngrămădiţi în apropierea văii Ialomiţei, fir de apă care are rol de spălător, răcitor pentru băutură şi chiar loc de bălăceală, se află alte câteva mii de corturi! În marea lor majoritate sunt ocupate de "pantofari", cum îi numesc oamenii munţilor pe orăşenii ori pe oamenii care urcă la munte doar ocazional sau mai ales accidental.

O zi normală, la Padina: Apocalipsa în viziunea animalelor care încă trăiesc aici
foto: evz.ro

"Acolo nu se respectă niciun regulament. Dar să ştiţi că nu ăla e spiritul Padinei", spune Matei Pfeifer, cu regret. N-ar vrea să se scrie despre asta. Nici de ceea ce face el nu e interesat să fie mediatizat. "Ştiţi, e un eveniment de nişă. Oamenii ştiu ce găsesc aici, de aceea nu mă interesează ca ce facem aici să fie mediatizat", zice el.

"PANTOFARII"

Dinspre zona "pantofarilor" se înalţă nori de fum. Cortul şi grătarul! Maşina şi stilul de muzică! Dintr-o maşină cu numere de Dâmboviţa, sunt multe astfel de maşini, se aud manele. La doar câţiva metri, dintr-o altă maşină urlă o melodie populară. Mai încolo, muzică de discotecă. Aici nimeni nu joacă Pétanque. "Ce tanc, dom’le, ce tanc?", se amuză copios când aud despre îndeletnicirile vecinilor de la "Padina Fest".

Și păsările își mai fac, din când în când, curaj să coboare printre oameni

Câţiva bărbaţi au urcat pe munte, au intrat în pădure, iar după câteva minute s-au întors trăgând după ei câţiva buşteni. "Să facem grătar", explică ei amuzaţi. E un haos! Pe un drum îngust, două maşini, una de Prahova şi o alta de Dâmboviţa se întâlnesc faţă în faţă. Niciunul nu vrea să cedeze. Şoferii se iau la bătaie. Le sar în ajutor amicii de şpriţ şi de grătar. Conflictul e aplanat în cele din urmă. Se înjură ca la uşa cortului, se ameninţă. Nimeni nu ţine cont de faptul că sunt copii de faţă. Se comportă ca nişte animale.


La "Padina Fest", sâmbătă noapte au cântat, printre alţii, Viţa de Vie şi Mărgineanu. Spectacol total. A doua zi, dis de dimineaţă s-a dat startul în maratonul de mountain bike. Civilizaţia e la ea acasă. Nimeni din sectorul "pantofarilor" nu se sinchiseşte să vadă despre ce e vorba. Oamenii sunt preocupaţi de un ultim prânz în natură. Au mai bifat o ieşire la iarbă verde în inima munţilor Bucegi.


De la Padina spre Peștera Ialomiței

- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -

4 comentarii:

  1. Felicitari pentru articol si mai ales pentru ca nu v-ati limitat doar la un singur aspect al situatiei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru aprecieri, Maria. Te mai asteptam pe la noi, oricand.

    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pacat! Valea Ialomitei toata de la Omu si pana jos la Pitrosita este un monument al naturii. Pacat ca va ajunge statiune montana in curand. Eu nu am nimic cu oamenii "pantofari" sau cum s-or numi ei atata timp cant sunt CIVILIZATI...problema este ca nu prea sunt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta era si marea problema pe care a intampinat-o asfaltarea: faptul ca zona aia este considerata monument al naturii. Pana la urma s-a ajuns la un "compromis": s-a asfaltat de la cabana Cuibul Dorului pana la bifurcatia cu Dj 714. Asa nu s-a ajuns pana la perimetrul cu jnepeni, singurul loc din Bucegi unde se gasesc si care este o zona protejata.

    RăspundețiȘtergere