Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cu bacul spre capatul Romaniei

Acum doi ani, în noiembrie, ni s-a făcut dor de mare. Da, în noiembrie! Și da, de aia Neagră. Nu credem că ne simțeam prea bine...:P În fine, când dorul nu te mai lasă, ce faci? Faci pe dracu' în patru și ți-l potolești. Ne-am urcat în mașină și am pornit...în zorii zilei. Iar ca să facem așteptarea și mai insuportabilă, am făcut un ocol până la...capătul României. La propriu.


Vara, aglomerația cu iz de litoral de pe drumurile patriei noastre dragi se împarte în două categorii: pe apă sau pe uscat. Cea mai mare parte a turiștilor vine și pleacă de la mare folosindu-se de podul adiacent construcției magnifice semnate Anghel Saligny, de lângă Cernavodă, sau de Podul de la Vadu Oii. Ceilalți, și ei în număr destul de mare, optează pentru traversarea Dunării cu bacul, acea "ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave" (sursa: DEX). Ei bine, în acea toamnă, am apelat și noi la cea de-a doua variantă. 

Pe malul de la Călărași


Rampa de la Călărași... 

...și cea de la Ostrov

După cum spuneam mai sus, dorul de valuri era mare și ne-am putut da seama de asta când am ajuns la punctul de plecare din Călărași. Era vreo 7 dimineața. Numai noi și un cățel drăgălaș care ne-a tot dat târcoale (îl vezi în imaginea următoare). Și am fost nevoiți să mai așteptăm vreo 45 de minute până să se pună în funcțiunea mașinăria navală și să ne continuăm drumul. În mod normal (pe vreme mai călduroasă :D),  programul de funcționare e acesta: Luni – Duminică: 06:00 – 22.00/ Plecări din 15 în 15 minute; 22:00 – 06:00/ Plecări din 30 în 30 de minute (sursa: dincalarasi.ro). Iar tarifele în 2009 erau: pentru autoturisme: 25 RON, iar pt TIR-uri: 250 RON.




La un gard distanță de Bulgaria

În timpul în care am așteptat, nerăbdători, plecarea, am făcut câteva fotografii când încă soarele moțăia și ne-am "îmbătat" cu peisajul matinal al unei Dunăre liniște și a unei Bulgarii adâncite în somn. Călătoria a ținut cam un sfert de oră, iar la coborâre ne aștepta un gard de sârmă, în limbaj oficial: granița. O singură fâșie de drum (asfaltat și destul de bun) ne mai "ținea" în România. După gardul de sârmă, era Bulgaria. Silistra, una dintre cetățile cucerite de Mihai Viteazu în campania din 1594, azi un orășel de la marginea țării vecine, ne privea prin aerul rece de toamnă, cu blocurile sale grile și turnul de televiziune. La aproximativ 8 km depărtare, mergând pe drumul de graniță DN 3, am dat și de prima așezare românească, satul Ostrov.




Capacitatea bacului care ne-a transportat: 72 tone, 50 de persoane 

Blocurile din Silistra 

Granița 

Insulă pe Dunăre 





Ruta, vedere din satelit via Google Earth

- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -