Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 15 noiembrie 2011

Covrigul de dupa...

Acum un an, tot în noiembrie, îți povesteam despre cum am parcurs Cheile Turzii, recent inundate. Ce nu am relatat atunci este că Ionuț nu m-a impresionat doar pe mine (n.a. Anda), ci și pe niște olandezi, prinși între aceleași întrebări "existențiale": trecem sau nu mai departe? Că spiritul de aventură din români le-a fost prezentat ad-hoc e una, dar că sunt și generoși și împart cu ei bucuria simplă de a fi capabil să termini un traseu turistic e alta. Și suntem mândri că am putut să le demonstrăm că românii sunt și altfel decât pungași, criminali sau cine mai știe cum, doar schimbând câteva cuvinte și savurând, împreună, covrigi. Și nu orice covrigi. Covrigii de Buzău de la Boromir.

foto: boromir.ro

Dar s-o luăm de la început. În mod normal, Cheile Turzii se parcurg destul de ușor, prin intermediul cărărilor de pe marginea apei și a podurilor care facilitează accesul de pe un mal pe celălalt. Ei bine, când a fost rândul nostru să ne bucurăm de frumusețea naturii, cheile fuseseră "tulburate" de o inundație, a cărei rezultat a constituit în maldăre de gunoaie aruncate pe crengile copacilor, adunate în scorburi și...prăbușirea unuia dintre podurile de acces dintre maluri. 

Ghinionul a făcut să se dărâme ultimul pod, de la capătul traseului, ceea ce pentru turiști a născut o dilemă: ori se întorc pe unde au venit, fără să mai vadă și restul cheilor, ori cedează tentației de a descoperi mai mult din ele și...o iau prin apă. Ceea ce și noi am făcut, până la urmă, deși sarcina de a trece printr-o apă extrem de învolburată, care îți ajungea până la genunchi și fără a vedea pe ce pășești, s-a dovedit a fi,evident, destul de dificilă.

În timp ce noi ne codeam între întoarcere și mersul înainte, în spatele nostru au apărut niște olandezi care, foarte rapid, au ajuns la aceeași dilemă. După ce am pierdut destul de mult timp încercând să găsim o soluție de traversare sigură, răgaz în care olandezii stăteau și ne urmăreau, vizibili interesați de spectacol și probabil pregătiți cu telefoanele mobile de a surprinde un plonjon pe care să-l sharuiască pe YouTube, am reușit să trecem, în uralele olandezilor (la propriu, am fost aplaudați!), care s-au încumetat și ei rapid să ne urmeze exemplu.

Când ne-am văzut cu toții pe celălalt mal, în siguranță, am răsuflat ușurați. Noi, pentru a sărbători "victoria", am scos o pungă de "covrigi de Buzău de la Boromir", moment în care ochii occidentalilor s-au ațintit asupra pungii. O fi fost ambalajul, o fi fost aspectul lor sănătos - nu știm, cert e că îi vedeam cum salivau la propriu (în timp ce scriem această poveste ni s-a făcut și nouă poftă de o nouă porție :D). Nu i-am putut lăsa   mult în starea asta și ne-am gândit că tot e sloganul acestor covrigi „Împarte-i cu toată lumea!” așa că, până la urmă, de ce să nu-i împărțim cu ei? Și imediat ne-au venit în minte și alte motivații:

1. covrigii conțin proteine și nu au conservanți sau potenţiatori de aromă - ideali pentru susținerea energiei atunci când abordezi un traseu (și mai aveam de mers...);

2. ofeream ocazia unor străini să guste din bunătățile 100% românești, ceea ce va contribui la promovarea gastronomiei autohtone;

3. demonstram că românii pot fi generoși și se pot bucura, alături de străini, chiar și de bucurii simple și de moment;

4. trebuia să le mulțumim cumva pentru aplauze! :D

- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania ! -

2 comentarii:

  1. Aceasta poveste mi-a adus (n.a. Anda)Premiul III in campania "Boromir" via Blogal Initiative.

    Multumesc BI si Boromir!

    Detalii aici: http://blogalinitiative.ro/fara-categorie/castigatorii-campaniei-boromir.html

    RăspundețiȘtergere