Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 26 august 2011

Primul conducator al Ungariei, in Turia

După ce am făcut cunoştinţă cu biserica din comuna Turia, judeţul Covasna, despre care am vorbit AICI, privirea ni s-a îndreptat direct spre o "spărtură" între ramurile copacilor, unde am remarcat o statuie frumos lucrată care ne-a atras atenţia pe loc. Am fugit imediat spre ea. 


Judeţele în care populaţia maghiară este majoritară sunt cele mai bune exemple în a vedea cum se preaslăvesc fix pe teritoriul nostru nişte eroi care au contropit România. Ce-i drept, monumentele închinate acestora sunt de o frumuseţe rară, sunt foarte bine conservate şi merită văzute. Dar nu se poate să nu te simţi măcar puţin stingher în faţa unor evocări ale unor evenimente de triste amintiri. Asta dacă eşti român...


Trecând peste aceste sentimente involuntare şi peste aprecierea maghiarilor că-şi onorează personalităţile (aici avem mult de învăţat), ne-am trezit faţă-n faţă cu primul conducător al Ungariei, pe numele său Árpád. Ne privea sfidător de la înălţimea soclului pe care era cocoţat, cu o coroană înfrumuseţată cu steagul maghiar, la picioarele sale. Emana ferocitate , o hotărâre şi determinare puternică, chiar dacă era împietrit pe vecie. 

Când ne-am oprit în faţa scărilor care urcau spre dânsul, am văzut următoarea inscripţie: "Árpád Fejedelem". Atât. Nicio explicaţie mai mult. Nu ştiam pe cine aveam în faţă. Între timp, am aflat că "fejedelem" înseamnă "liderul triburilor" şi inscripţia s-ar fi tradus: "Árpád, liderul". A trăit între 850 şi 907 şi că a fost conducător Ungariei timp de 20 de ani. Era fiul prinţului Almos şi la succesiune i-a urmat Zoltan. Sub conducerea lui Árpad, s-a hotărât definitiv să se treacă Munţii Carpaţi, iar în 900/901 aproximativ 200 000 de unguri s-au aşezat în Panonia. 


Acum înţelegeam, şi noi, cui i se dedicase un asemenea monument impunător. În faţa statuii am descoperit cu plăcere un mic parc (vezi imaginea următoare), unde bustul lui Apor Peter (1676–1752) trona peste răsaduri de flori multicolore. Cine a fost acest Apor? Un conte ungar şi istoric, care a obţinut doctoratul în Drept şi Arte Libere. De asemenea, a trăit câţiva ani în Galaţi, unde s-a refugiat de o epidemie, şi a fost nominalizat în Viena pentru postul de "consultat principal al curţii". Spre sfârşitul vieţii, a rămas în Transilvania. Iată încă o personalitate de marcă pentru istoria Ungariei care este celebrată într-o localitate din România!

Ne scoatem pălăria în faţa maghiarilor care ştiu să-şi onoreze eroii, chiar şi pe pământ străin.


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

4 comentarii:

  1. Apreciez mult ca ati popularizat personalitati si locuri SI din Secuime si imi place in general blogul vostru. Dar nu pot fi de acord cu unele afirmatii de aici:

    "Judeţele în care populaţia maghiară este majoritară sunt cele mai bune exemple în a vedea cum se preaslăvesc fix pe teritoriul nostru nişte eroi care au contropit România."
    1.Cand a venit Arpad, nu exista Romania
    2.Punctul de vedere adoptat de istoriografia romana sustine ca triburile lui Arpad NU s-au stabilit pe teritoriul actual al Romaniei. Ce faceti, sustineti teorii unguresti? :))

    "Ne scoatem pălăria în faţa maghiarilor care ştiu să-şi onoreze eroii, chiar şi pe pământ străin."
    Regret ca percepeti Ardealul si Romania ca fiind un pamant "strain" pentru maghiarii din Romania. E si cam aiurea sa cladesti, lupti, mori intr-un loc timp de sute de generatii, ca dupa aia sa ti se spuna ca este "pamant strain". Si precizez ca sunt roman.

    De asemenea, precizez ca si eu ma simt "macar stingher" la vederea unor placute dedicate unor revolutionari maghiari de la 1848 si a unor steaguri tricolore unguresti in biserica. Pentru ca, desi inteleg si accept respectul fata de eroii lor, planeaza banuiala ca unii dintre ei au luptat cu romanii (cum s-a intamplat si invers!). Si m-as bucura sa vad SI steaguri romanesti in bisericile maghiare, daca tot se amesteca politicul cu religia.

    Dar e un lucru pe care il iau ca atare, concentrandu-ma, totodata, pe prietenia mea cu numerosi maghiari, dintre care foarte multi secui.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare Olahus!

    Ma bucur ca-ti place blogul si te mai asteptam, oricand, pe la noi.

    Si acum, sa o luam pe rand:

    1. Cand a venit Arpad, nu exista Romania, dar exista un popor care, peste ani, urma sa se numeasca roman, nu?
    2. Am scris in articol ca s-au stabilit in Panonia, nu in Romania. Din cate stiu eu, o mare parte din Panonia se afla, acum, in Ungaria.
    3. Atata timp cat Ardealul se afla acum in Romania, eu il consider un teritoriu in care maghiarii se pot simti straini. Si eu ma simt straina la Balchick, de exemplu, pentru ca in zilele noastre acolo e Bulgaria, nu mai e Romania.

    Ideea ta cu steagurile este buna si sper s-o vad pusa in practica. Pana la urma, suntem toti europeni si ar trebui sa cooperam si sa lasam trecutul acolo unde este, in trecut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. “Atata timp cat Ardealul se afla acum in Romania, eu il consider un teritoriu in care maghiarii se pot simti straini “ –

      Nu prea te poti simti strain in localitatea in care te ai nascut, in care daca te duci in cimitir, citesti nume cunoscute, numele familiei din care faci parte, cu pietre funerare din 1500-1600, ridici privirea catre biserica si vezi 1200-1300 ..si ceva, hm... a fost cam de mult, faci o plimbare pe la muzeul de istorie ( se practica foarte rar ...) si vezi ca localitatea, in forma actuala a fost intemeiata tot de stramosi tai, chiar daca au existat inainte asezari dacice, romane, avare, cumane ...huni, mongoli... in apropiere sau chiar in aceasi loc....cine mai stie cate popoare s-au mai perindat pe acest teritoriu. Te cuprinde si o mandrie, nu e chiar asa de rau aici, daca toti s-au asezat si au trait pe acest teritoriu. Cunosti aprope pe toti vecinii chiar daca se chema Feri, Ion sau Hans te intelegi cu ei in limba lor, pentru dupa un proverb bine stiut de tine.. “cate limbi cunosti de atatea ori esti mai om”...cam scartaie traducerea dar sper sa se inteleaga esenta, ..8-12 ani studiezi in 2-3 limbi, cunosti istoria, traditiile si istoria a 2-3 popoare.

      ....dar vin altii din alte parti si te numesc strain, multi care habar nu au de cultura, istoria sau de traditiile poporului din care faci parte, la meciuri de fotbal si nu numai te trimit afara din tara, inventeaza povesti cu muritorii de foame din Transilvania care nu pot cumpara paine, cu romani discriminati in judetele “unguresti”, cand tu stii ca nu e adevarat....dar trebuie sa pastrezi calmul, pentru ca nu te trebuie sa te pui cu toti pustanii care fac scoala la “fara frecventa” si chiar daca frecventeaza orele de istorie, acolo invata o istorie selectiva in care istoria Transilvaniei se reduce la perioada daco-romana, la Mihai Viteazu, vreo doua rascoale la 1848 si la atrocitatile din razboi...atat, poate pe un jumat de pagine apar si ceva nume pe care nici nu le poti rostii...si acestia cu siguranta se simt straini pe aceste melaguri.

      Nu sunt nationalist, detest oamenii care cred ca sunt superiori pentru singurul fapt ca au avut “norocul” de a se naste x sau y nationalitate, dar limba, cultura nu imi pot nega.
      Eu va urez sa continuati tot asa, sa prezentati diversitatea acestei tari, pentru ca diversitatea insemna viata, evolutie.

      Cu stima,

      Hungarus :)

      Ștergere
    2. Multumesc pentru precizari. Mereu am fost curioasa sa aflu cum ganditi si voi si ma bucur ca ai avut rabdarea sa scrii acest comentariu. Pornind de la afirmatia mea, ma repet, nu ma pot simti de-a locului in Budapesta, de exemplu, desi Matei Corvin, cu a sa biserica si statuile sale de prin tot orasul, s-a nascut in Cluj, care acum este pe teritoriul Romaniei si nici cand vad tavanul Parlamentului cu aur de la Rosia Montana, chiar daca acum localitatea este... romaneasca. La fel si in Balchik, degeaba Regina Maria si-a facut castelul acolo, daca tot in jur este acum scris in rusa. Ma gandeam ca asa ganditi si voi, dar trebuie sa recunosc ca Transilvania n-ar fi fost aceeasi, atat de frumoasa, daca n-ati fi contribuit voi la cultura zonei si n-ati fi intretinut-o zilnic.

      Te mai astept la bord, oricand!

      Ștergere