Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 11 august 2011

Ole Ole Ole! Lia Manoliu nu mai e!

Sâmbătă, pe 6 august 2011, peste 100.000 de oameni! au invadat cel mai nou obiectiv turistic din Bucuresti. Da, nu mai este Pasajul Basarab, acum vorbim despre Arena Nationala. Fostul mare stadion "Lia Manoliu" s-a schimbat la faţă, în decurs de 3 ani, şi a devenit în prezent unul dintre cele mai moderne stadioane din Europa de Est. Inaugurarea "cu probleme" (imposibilitatea alegerii locurilor, rezervarea exclusiv online şi anularea meciului amical cu Argentina) i-a atras, din start, o faimă negativă. Dar, aşa cum se spune, publicitatea negativă este, totuşi, publicitate şi, astfel, toată România a auzit că sâmbăta trecută, începând cu ora 17, toţi doritorii sunt aşteptaţi să viziteze, gratuit (ce rezonanţă plăcută pentru români!), "mult-dorita" arenă. Şi iată-ne şi pe noi, pe la 20:30, în încercarea de a evita buluceala şi în speranţa de a realiza fotografii spectaculoase-panoramice din ultimul rând (aşa cum văzusem la TV:D). Evident, niciuna dintre dorinţele/aşteptările noastre nu s-a împlinit.


Deci, ajungem la Piaţa Hurmuzachi (fostă Muncii) şi vedem cum "cârduri" de oameni mărşăluiesc spre stadion. Ne uităm la ceas. E aproape 20:30. Au trecut peste 3 ore de la deschiderea porţilor. Încă nu s-au săturat de "admirat" un gazon gol? Fiind "Noaptea Albă a Arenei Naţionale", vizitatorii nu se grăbesc spre case sau locuri deschise şi se îmbulzesc într-un spaţiu imens, dar închis. Nu ştim câţi dintre voi cunosc povestea raziei de la Vel d'Hiv, din 1942, când 13,152 de evrei au fost adunaţi pe un hipodrom şi ţinuţi zile întregi fără acces la mâncare, apă sau alte utilităţi (inclusiv toalete). Nu ştim de ce, dar când am păşit în interiorul noului stadion, această imagine ne-a răsărit aproape instantaneu în minte. Mai mult ca sigur, simultan, în incintă nu se aflau mai mult de 13,000 de oameni (câţi au pătimit acum 69 de ani), dar atmosfera semăna (pentru mai multe detalii, vizionaţi filmul "Elle s'appelait Sarah", din 2010, sau citiți cartea "Se numea Sarah", de Tatiana de Rosnay, apărută de curând la editura Litera). Aer îmbâcsit, aglomeraţie masivă, îmbrânceli, înjurături... dar, surprinzător, a doua zi, stadionul rămăsese curat (fără seminţe şi altele). Ce rezultă de aici? Că românii apreciază lucrurile frumoase şi bine făcute şi nu se îndură să le "profaneze". Din păcate, la toaleta femeilor situaţia nu a fost la fel de "roz", dovada se observă în imaginea următoare.



Ecrane pe care se proiectau imagini live, dar şi din "arhiva" construirii stadionului 

Dar primul şoc a venit când am văzut că accesul este liber, nu te controla nimeni dacă aduci sticle, brichete sau obiecte contondente (ce mişcare interesantă ar fi putut realiza teroriştii!). Al doilea şoc a fost când am văzut că putem intra lejer, că nu trebuie să stăm la coadă (noroc cu cele 94 de căi de acces). Al treilea şoc, cel mai mare de altfel, a fost să vedem că imaginea pe care o aveam deja în minte nu poate fi realizată (vedeţi în imaginea următoare cam ce voiam să pozăm), dacă nu făceam parte din staff-ul jurnaliştilor. Deci, "gloata" nu avea acces decât la primul nivel, în tribune. Atât! Bine, pe gazon era de înţeles (200,000 de picioare cotropindu-l ar fi dus, inevitabil, la degradarea sa înainte de desfăşurarea chiar şi a unui singur meci), dar la ultimul nivel de ce nu puteai urca? Era mai greu de gestionat mulţimea, evident, dar incidente nu au apărut, lumea a fost destul de civilizată, excepţie făcând îmbrâncelile şi, pe alocuri, înjurăturile inerente îmbrâncelilor.

Sursa foto: Gandul


La ora 20:30 

La ora 22 

Dar haideţi să lăsăm neplăcerile deoparte şi să ne concentrăm şi pe lucrurile bune. Că sunt! Acum avem şi noi un loc mai de "Doamne-Ajută" unde să ţinem finale de campionat, meciuri ale naţionalei, concerte de amploare sau poate, chiar, Eurovisionul. În acest sens, anul viitor, Bucureştiul va fi gazda finalei UEFA. La mai mare! Alt punct forte: acustica foarte bună. Când s-au aprins cele 264 de reflectoare, toată lumea a început să aplaude şi atmosfera a fost de... vis, parcă chiar atunci s-ar fi dat golul calificării la Campionatul Mondial! Încă o bilă albă pentru vopsirea scaunelor în tonuri diferite ale culorilor naţionale, pentru a da mereu impresia de "stadion plin".









Arena Naţională - în cifre:

* 3 ani construcţia
* 264 reflectoare
* 94 căi de acces
* peste 100.000 de oameni la inaugurare
* 55.000 de locuri 
* peste 8.000 de muncitori
* 700 de tone de cabluri metalice
* 67.000 m³ de beton
* 7.200 tone de armătură
* 8.200 mp de gazon
* 365 zile de folosinţă (acoperiş retractabil)
* 4 ecrane (32 mp fiecare)

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!