Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 22 august 2011

Cu rocile la picioare: de la vârf la cabana Piatra Mare

După cum relatam AICI, paşii noştri au cucerit un nou vârf - Piatra Mare. Pentru că până la cabana cu acelaşi nume nu mai aveam decât aproximativ 1 oră şi pentru că nu o văzusem decât iarna, în urmă cu circa 2 ani, ne-am hotărât s-o descoperim şi pe timp de vară, înconjurată probabil de o "mare" de verdeaţă. Şi pe cât de frumos a fost peisajul întâlnit pe traseul spre cabană, care pe o porţiune semăna cu ruta parcurcă în Ciucaş - vezi AICI, pe atât a fost de derutant şi... de domeniul science-fiction-ului. Căci, în ce realitate timpul rămas de parcurs creşte, în loc să scadă, atâta timp cât tu înaintezi constant?


Am pornit de la vârf spre cabană, grăbindu-ne să ne întoarcem la maşina care ne aştepta la Timişu de Sus. Poate nişte călători "normali", adică nu inconştienţi, ar fi făcut cale întoarsă şi ar fi apucat acelaşi traseu parcurs la urcare. Ei bine, noi, "disperaţi" să vedem cât mai multe în cât mai puţin timp, ne-am depărtat de destinaţia finală - parcarea unde ne aştepta automobilul - pentru a mai vedea încă o porţiune din masivul Piatra Mare. Era deja în jur de ora 16 şi noi eram departe de a fi încheiat expediţia, cu aproximativ 4 ore de urcat în spate şi două sperieturi zdravene la activ...


Braşovul 



Dar pasiunea pentru munte nu cunoaşte limite... şi ne-a fost alimentată de peisaje superbe, pe care cu siguranţă ne-ar fi părut rău să nu le vedem... Iată cum e traseul vârful Piatra Mare - cabana Piatra Mare:






De la vârf se coboară pe acelaşi drum pe care ai venit la urcare până se ajunge la bifurcaţia care indica că vârful e în stânga şi cabana e spre dreapta. De la vârf până aici ai doar 5 min de parcurs. De la răscrucea cu pricina continui drumul tot înainte, pe care o cărare îngustă, care şerpuieşte la marginea unei prăpăstii şi care poate fi admirată în imaginile care urmează. Există un tip de traseu mai pitoresc ca acesta?





După alte câteva minute, traseul coboară brusc ca şi cum ai coborî direct într-un hău. Totul este, însă, o iluzie optică, pentru că de fapt vei fi nevoit să cobori o secţiune de grohotiş destul de periculoasă. Dar pe cât de dificilă este, pe atât este de palpitantă şi, până la urmă, frumoasă... care se poate vedea în imaginile de la sfârşitul articolului. Traversarea se realizează printre două roci-mamut a căror înălţime se pierdea în negura ceţii, făcându-le să pară mai impozante şi mai de temut...

Au fost mai mult de 20 de minute...

Cabana 

Traseul dinspre vârf coboară pe la rocile din planul îndepărtat 

După aproximativ 10-15 minute scapi din "strânsoarea" rece şi te trezeşti aruncat în umbra pădurii... din care evadezi doar în două locuri - o dată într-o mică poieniţă care se deschide în stânga cărării şi o dată atunci când ajungi în platoul cabanei. Traseul, în general, coboară de la 1,844 m (cât are vârful) până la 1,630 m (altitudinea la care e situată cabana), dar are destule porţiuni "plate", majoritatea fiind reunite în sectorul împădurit. Recomandarea noastră este să nu te bazezi pe indicatoare, pentru că sunt puse de o "inteligenţă" net superioară nouă... Dacă în apropierea vârfului ne indicau că până la cabană mai sunt 20-30 de minute, mai târziu, în loc ca timpul să scadă, ne aratău ca mai avem 45 de minute!, ca apoi să revenim, din nou, la normal, undeva pe la 15 minute. Noi am făcut cam o oră de la vârf până la cabană, cu tot cu mini-sesiuni foto şi "benoclat" la peisajul care se derula pe lângă noi...

Indicator din faţa cabanei

Indicatorul ăsta arăta ceva mai bine... 

Indicator în faţa cabanei. Aici - 3 ore, mai sus se mai adaugă: 3 ore şi 45 de min! 

Cabana se schimbase din iarna în care o văzusem prima dată, dar o făcuse în bine, adică se mărise şi se modernizase. Din păcate, ca şi cea de lângă Tamina, nu pare inclusă în circuitul turistic, aşa cum era fosta cabană, din care n-au mai rămas decât ruinele lăsate în voia sorţii, la câţiva metri de actuala construcţie. Peisajul, însă, rămăsese identic: panoramă la 360 de grade, care te făcea să nu ştii încotro să te uiţi şi ce să pozezi mai întâi. 

Ruinele fostei cabane

Mica poiană de care am vorbit mai sus 


Aici, ne-am întâlnit cu un "om al munţilor" care ne-a lăudat performanţa de a ajunge din Timişu de Sus la cabană în doar 5 ore! De altfel, nu-i venea să creadă că pornisem pe traseu la 12 şi nu mai devreme... Mirarea a fost mai accentuată la noi, pentru că pe indicatorul de lângă DN 1 era scris 2 ore jumătate până la vârf, deci până la cabană trebuia să facem 3 ore juma'. Dar, mai bine să ne încredem în cei care cunosc muntele...

De la cabană până-n DN 1 sau, mai exact, până la Dâmbu Morii, există mai multe alternative de coborâre, toate durând în jur de 2 ore, diferenţa făcând-o gradul de înclinaţie al pantei şi "calitatea" solului - pietrele/buştenii căzuţi pe cărare. Pentru a ajunge mai repede jos, am ales Drumul Familial, considerat a fi cea mai uşoară cale de cucerire a masivului Piatra Mare şi pe care mai coborâsem, aşa că era mai la îndemână să parcurgem un traseu cunoscut, de la care ştiam la ce să ne aşteptăm. Pe acest Drum Familial există băncuţe din lemn, pe care ne-am odihnit, dar doar pentru câteva secunde... pentru că se făcuse ora 19 şi seara începuse să se "infiltreze" printre copaci... La Dâmbu Morii am ajuns după 19-30, iar de aici până la Timişu de Sus mai aveam 8 km! Chiar dacă drumul este plat, pe asfalt şi nu pe traseu accidentat, cele 8 ore de "înfruntat" muntele şi-au spus cuvântul...

Intrarea în pădure, imediat după secţiunea cu grohotiş

Coborârea accentuată 

Grohotişul 

La Timişu de Jos, părând vizibil "terminaţi", am atras atenţia unui şofer care s-a oferit să ne ducă până unde aveam treabă. Nu ne stă în fire să ne urcăm în maşina oricui pare binevoitor, aşa că am refuzat politicos. Şoferul, însă, nu s-a lăsat bătut şi a insistat... Noi i-am zis că oricum avem maşina în următoarea localitate...dar el tot insista! Evident, că şi noi ne-am păstrat fermi pe poziţie, văzând că şoferul părea "disperat" să ne ia... Într-un final, a cedat şi noi ne-am continuat, sfârşiţi, drumul până când am zărit maşina aşteptându-ne, cuminte, în parcare. Era ora 21 şi de 9 ore mersesem aproape încontinuu... O imagine care ne-a părut la fel de frumoasă ca şi peisajele din vârful muntelui...

Dacă ai parcurs şi tu acest traseu, dă-ne de ştire printr-un comentariu la acest articol. Suntem curioşi să vedem cum ţi s-a părut, pentru că nouă ne-a plăcut muuult!
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

3 comentarii:

  1. foarte frumoase pozele si traseul ales....mie mi-a placut foarte mult.....la cat mai multe plimbari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Kata, multumim pentru aprecieri. Ne bucuram sa vedem ca sunt si alti calatori incantati de acest traseu.

    La cat mai multe plimbari si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar privind fotografia, simt mirosul de padure, de brad, de flori de munte.Splendid!

    RăspundețiȘtergere