Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 29 august 2011

Cazare+: Pensiunea Cupidon din Catrusa

...sau "Cum sa te indragostesti de un loc fara semnal si cu ursi imaginari?"

După cum povesteam AICI, judeţul Covasna ne-a dat impresia unui teritoriu al extremelor. Dacă despre experienţa negativă în ceea ce priveşte cazarea am vorbit AICI, azi am rezervat acest post pentru o pensiune de care, pur şi simplu, ne-am îndrăgostit. Să fi fost acesta efectul numelui său atât de sugestiv - Cupidon - sau locul chiar are ceva aparte?

La ceas de seară, pensiunea a fost învăluită în ceaţă

În seara "fatidică" în care nervii ne erau întinşi la maximum, am căutat pe internet o opţiune de cazare pentru ziua următoare (singurul lucru bun la pensiunea "Lăcrămioara": aveau internet wireless!). Am căutat vreo posibilitate pe DN 11B, drum de care ştiam că excelează la capitolul "peisaje". Singura unitate de cazare pe care am găsit-o online a fost Pensiunea "Cupidon", unde ne-am grăbit să sunăm pentru a face o rezervare. Ne-a răspuns un domn care vorbea şi el destul de bine româneşte, deşi s-a împotlomit puţin atunci când ne-a întrebat, din proprie iniţiativă, dacă vrem două paturi sau...(l-am ajutat noi) matrimonial.



A doua zi, pe la 19, parcam în faţa pensiunii. Arăta atât de bine pe dinafară, stilată chiar, şi în parcare nu era nicio altă maşină. Cu inima strânsă (efectul păţaniei din ziua precedentă), am păşit înăuntru şi ne-am îndreptat spre recepţie, unde o doamnă se uita întrebător spre noi. Îi spunem că avem rezervare şi ea ne spune, iniţial, că nu înţelege ce am întrebat-o. Repetăm, şi ne spune că nu ştie de nicio rezervare. Ne blocăm. Să fim atât de ghinioşti şi s-o păţim a doua oară? Recepţionista ne întreabă cu cine am vorbit la telefon, ne spune un nume unguresc, noi nu ştiam cu cine vorbisem, dar ne linişteşte când ne zice că au destule camere libere (de fapt, nu era niciuna ocupată). Dar imediat ne blocăm din nou când vedem preţurile afişate: pentru o cameră dublă ar fi trebuit să plătim 100 de lei (aşa ne zisese cel cu care vorbisem cu o seară înainte), dar aici scria că ea costă 170! O întrebăm, prudenţi, cât costă camera şi ea ne răspunde că 100 şi că nu mai sunt valabile preţurile afişate (care erau tăiate şi în pliantul pe care l-am răsfoit în tot acest timp). Îi spunem că vrem o cameră cu balcon (visam să stăm noaptea să privim stelele şi zona era superbă - nişte romantici ce suntem!:P) şi ea ne oferă una perfectă la etajul 1.


Holul de la etajul 1 

Coşul de gunoi de pe terasă (apropo, majoritatea din judeţele CV şi HR au acoperiş:D)

Pentru a ajunge la etaj, am urcat o scară trainică şi maiestuoasă, în spirală, care poate fi văzută în imaginea următoare şi am ajuns la un hol spaţios, unde am găsit două fotolii şi o masă pe care erau cărţi de joc, un rummy şi un şah. Am apreciat să vedem pentru prima dată cum aceste modalităţi de evitare a plictiselii erau oferite gratuit, şi nu contracost/oră. 





Am intrat în cameră şi, pentru un moment, nu am văzut nimic. Pentru ca sistemul electric să funcţioneze a trebuit să introducem cartela ataşată de cheie într-un loc special, lângă întrerupătoarele din holul camerei. Şi apoi ne-am minunat de cât de frumoasă este camera: am anticipat cum o să ne lăfăim pe patul indecent de mare, cum o să ne bucurăm de comoditatea fotolilor, cum o să ne relaxăm în baie, am privit cu jind la seiful pe care poţi să-l vezi în fotografia următoare... Apoi am văzut LCD-ul şi am dat drumul la TV. Nu am putut urmări decât vreo 4 canale (restul erau codate), care şi alea se întrerupeau la anumite răstimpuri, când bătea vântul... Aşa că am abandonat această activitate, am scos un fotoliu pe balcon şi ne-am pus pe privit stelele şi peisajul care era într-o continuă schimbare.






O ceaţă deasă pusese stăpânire pe ţinut şi viaţa parcă stagna. Cerul era împânzit de stele (Carul Mare chiar era în faţa noastră), era cald şi plăcut, fotoliu era extrem de comod, atmosfera era magică... De curiozitate, ne uităm la telefoane şi vedem că nu avem semnal la nicio reţea! TV-ul n-avea semnal, telefonul nici atât - eram practic rupţi de lume într-un balcon din Covasna, privind spre pădurea la picioarele căreia stătea liniştită - ceaţa. Ca să animăm atmosfera am urmărit o haită de trei câini care-şi făceau veacul lângă pensiune... Din când în când, începeau să latre şi fugeau în sus, pe deal, până nu-i mai vedeam deloc şi acolo continuau să latre... Oare la cine se duceau pe deal şi la cine lătrau? După câteva "repetiţii", am auzit deodată un alt sunet care sfida lătratul câinilor. Era un fel de mormăit care devenea din ce în ce mai puternic şi care se apropia de...pensiune şi, implicit, de noi. Câteva minute, am stat sub incertitudinea cărui animal îi aparţine mormăitul. Să fie porc mistreţ? Sau parcă sună a urs? Şi câinii nu se mai întorceau din deal... Şi sunetul se apropia... Când...respirăm uşuraţi. Unul din câini era în călduri şi începuse să se manifeste. Când am văzut că nu am avut parte de spectacolul nocturn pe care ni-l "doream", ne-am întors în cameră şi ne-am afundat între perne şi...am adormit rapid.






A doua zi, a fost momentul unei mici sesiuni foto pe balcon, când ne minunam de câtă linişte ne înconjoară şi cum peisajul părea pictat de un artist prea darnic cu culorile... Am luat micul dejun în timp ce ne uitam la emisiunea "Draga mea prietenă", de pe Kanal D (singurul canal care putea fi urmărit, în afara unuia de muzică şi unul de sport), unde subiectul zilei era "cum să ai o căsnicie împlinită?". Cu părere de rău ne-am luat "la revedere" de la un loc care, la propriu, este o evadare şi ne-am îndreptat spre agitata capitală a României...

Care este morala în urma poveştilor legate de cazare? Dacă nu ai plătit un avans, nu rezerva! Nimeni nu ţine cont de asta!

TU CE AMINTIRI AI LEGATE DE CAZAREA DIN ROMÂNIA? DAR CU CEA DIN JUDEŢUL COVASNA?

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!