Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 16 mai 2011

Un suflet abandonat in mijlocul campului

Pe 13 septembrie 2009, ne întoarceam din Timișoara prin sudul României. După ce am trecut de Turnu Măgurele, istoviți după un drum prea lung, oboseala ne-a părăsit brusc atunci când pe marginea drumului național DN 51A ne-a întâmpinat un suflet însingurat, abandonat, trist, fără speranță...


Poate te gândești că sufletul despre care vorbim era vreo ființă nenorocită: un cățel amărât, o pisică jigărită sau vreun cerșetor în căutare de milă... Te înșeli! Sufletul care nu mai are putere să strige după ajutor este o biserică. Da, biserica este una dintre cele mai puternice instituții din lume, cum de tocmai o fiică de-a ei face subiectul acestei povești? Ei bine, acesta e crudul adevăr. Printre numeroasele ruine ale României, o dată superbități arhitecturale, se numără și fostul lăcaș de cult de lângă Ciuperceni, județul Teleorman. Apropo, cuvântul "Teleorman" provine din limba turcă (otomanii au avut muuult de furcă prin părțile astea:D) și înseamnă "pădurea nebună".


După ce treci de satul Ciuperceni, spre Zimnicea, la aproximativ 7 km distanță de Măgurele, un drum prin câmp se deschide în dreapta, spre satul Poiana. După câțiva metri, în stânga, o cărare șerpuiește, timid, spre vechea biserică. Nimeni nu te împiedică să fotografiezi, să pătrunzi în interior, pe lângă zidurile șubrede, să contribui la degradarea sa... Ești liber să faci ce vrei! Dacă vrei să afli istoria acestui loc, prin intermediul internetului, te lovești de alt văl al nepăsării. Nu găsești decât impresiile altor călători, la fel de fascinanți, dar și contrariați, ca și tine. Și deși ar merita, biserica nu se află pe lista monumentelor istorice! Această menționare i-ar fi acordat, chiar dacă doar pe hârtie, un statut privilegiat, i-ar fi acordat o șansă la viață... Din păcate, obiectivul rămâne în uitare, părăsit în mijlocul unui câmp, departe de civilizație, notorietate și, în final, departe de locul meritat în istorie.


Pe unul dintre blogurile pe care le urmărim, am descoperit comentariul unei doamne care a copilărit aici și care simte, și ea, nedreptatea de care are parte biserica construită în 1880 (acest an apare chiar pe zidul monumentului, într-o pisanie greu descifrabilă). Îi acordăm cuvântul Angelei Petrescu, care va dezvălui o parte din istoria sufletului abandonat: 

Nu a ars intr-un incendiu, ci a fost parasită. In jurul ei erau casele satului Ciuperceni, ruinate periodic de viiturile Dunarii. Dupa ultimul zapor din 1953, devastator pentru acest sat si pentru o mare parte din Flamanda, actuala Poiana, oamenii au hotarat sa-si mute gospodăriile de-a lungul drumului principal, cel ce face acum legatura intre Tr-Magurele si Zimnicea. In aceasta biserică s-a slujit pana prin aproape de anul 1980. Locuitorii din Ciuperceni nu aveau biserică si veneau de sarbatori, duminica, frumos imbracati, la slujbe. Tot asa veneau cu alaiul de nunta sau botez ori cu cortegiile funerare. Cimitirul vechi al acestui sat este peste drum de biserică, marcat acum de cateva tufe si o mică ridicatura de pamant. Sub holdele gospodarilor prea harnici, in pamant sunt inca resturi de cruci, unele sunt adunate pe acea mica ridicatura. Vreo zece ani, biserica a avut usa, dupa aceea a fost devastata de ciobani, mocanii veniti de la munte cu mioarele lor in transhumanta. Probabil ca in iernile mai grele au facut focul in biserica. Usor, usor acoperisul s-a degradat, iar ploaia, zapada si altele au lucrat distugand biserica. Locuitorii din Ciuperceni si-au facut biserica noua in satul lor nou si nu au mai ingrijit acest lacas de cult. Nu s-a mai slujit in ea, iar biserica a murit incet incet. Probabil ca nu vrea inca sa moara definitiv din moment ce ati descoperit-o si ati remarcat-o. O privesc de cate ori ma intorc acasa. Era frumos ca ciupercenii sa o ingrijeasca si sa o respecte, dar la ce sa ne asteptam de la “oamenii noi” visati, educati si formati “Fara Dumnezeu”, adica atei, prezenti acum peste tot, pe aceste locuri dintotdeauna crestine (sursa: exploratorurban.wordpress.com).


Photocredit: exploratorurban.wordpress.com

Localizarea bisericii (vezi cercul roșu), vedere din satelit via Google Earth

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

8 comentarii:

  1. ...ce frumoasa e...ce pacat de ea...asa e si biserica parasita dintre vii de la Odobesti...

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru ca puneti pe tapet locuri de acest fel, pe mine unul ma fascineaza! La fel ca si Manastirea Chiajna de care am aflat tot de la voi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim, Dudian, pentru aprecieri. Ne bucura sa vedem ca te fascineaza postarile noastre si,implicit, obiectivele mai putin cunoscute din draga noastra tara.

    Roxana si Dudian, va mai asteptam pe la noi, cu impresii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parintii mei au fost botezati in aceasta biserica in 1960, iar noi copii fiind paseam cu sfiala in interiorul ei. Pacat ca a fost uitata desi oamenii trec tot timpul pe langa ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu ce s-a intamplat cu acoperisul dar turla principala a bisericii a fost distrusa la ordinele conducatorului suprem pe vremea comunistilor de catre bunicul meu. I-a fost ordonat sa o distruga deoarece se vedea din drumul principal ce leaga Ciuperceni de Traian.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit la bord!

      Mulțumim pentru noutăți. Interesante informații, clar trebuie să mai fac o vizită în zonă.

      Ștergere
  6. https://beheader69.wordpress.com/2016/07/27/incredibila-poveste-a-unei-biserici-arse-din-temelii-si-abandonate-ale-carei-icoane-stralucesc-fotovideo/


    biserica are o poveste incredibila

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit la bord!
      Într-adevăr, este o poveste interesantă și dătătoare de fiori, în același timp. Îți mulțumesc că ne-ai spus-o atât de frumos. Nu știam cât de captivantă este această ruină de fapt!

      Te mai aștept la bord, oricând, cu drag!

      Ștergere