Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 1 mai 2011

Intre doua ziduri, hop! si niste trepte

Acum câtva timp descopeream un unicat în București (vezi AICI). Deși nu sunt singurele trepte pe care poți păși în Capitală, lespezile din postul amintit adineauri rămân unice. Sunt singurele care constituie o stradă, restul fiind alei, ganguri, pasajele sau simple trecători. Ieri, o astfel de surată ne-a determinat să ieșim din casă și să facem cunoștință. Este vorba de treptele care fac legătura între Dealul Mitropoliei (lângă clopotniță) și strada Ienăchiță Văcărescu.


De la Piața Unirii, mergând spre Mitropolie, în stânga se deschide o stradă îngustă: Ienăchiță Văcărescu. Poți merge pe aici sau poți urca dealul. Dacă te nimerești la o oră fixă, dangătele de la clopotnița Patriarhiei îți vor însoți pașii. Dacă alegi cea de-a doua variantă, chiar din dreptul clopotniței, în stânga, apare un mic spațiu între două garduri. Dacă nu ai căuta înadins un pasaj, probabil ai trece pe lângă el fără să-l observi. Dar dacă înaintezi, un pic, în spațiul dintre garduri și privești în fața ta, te va orbi o rază de lumină, care pătrunde printre două ziduri înalte ale unor locuințe vechi. După ce te obișnuiești cu întâmpinarea călduroasă, vei coborî pe lespezile reci și obscure, care nu au beneficiat de același tratament însorit. În timp ce parcurgi scările, zidurile din stânga și din dreapta te apasă, iar când privești deasupra ta, vezi că ești captiv ca într-o menghină. O singură despărțitură între acoperișuri îți dezvăluie cerul. După ce traversezi treptele, evadarea ți se pare posibilă, dar parcă nu are farmec. Deși florile din grădinile caselor de pe I. Văcărescu îți gâdilă simțurile și porțile vechi și ferecate din curțile vecinilor completează un peisaj feeric, ascuns în spatele blocurilor gri, parcă îți vine să te întorci în menghină. Pasajul cu trepte pare un culoar călător în timp, între modernismul invadat de reclamele de la Unirea și liniștea curților cu iz interbelic...








__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

2 comentarii:

  1. Cat de frumos....voi trage si eu o fuga pe acolo ca mi se pare fantastic sa existe o astfel de straduta in Bucurestiul asta aglomerat plin de fumurile oamenilor de centru si noxe sufocante.Cat de bine ar fi ca atunci cand urci acele trepte sa poti calatori intr-adevar inapoi in vremurile acelea minunate.Cat mi-ar fi placut sa traiesc in acele timpuri in care Bucurestiul era o mica minune atat arhitecturala cat si din punct de vedere al oamenilor....

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Ioana!

    Ne bucuram ca ti-a placut povestea noastra, care te-a determinat sa-ti doresti sa descoperi o "bucatica" din Bucurestiul de altadata...Dupa "calatoria in timp", te asteptam cu impresii de la fata locului.

    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere