Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 29 martie 2011

De la cota 1400 la 2000 (I)

Duminica trecută ne-am petrecut-o pe munte. Cei mai la îndemână au fost, ca pentru orice bucureștean, Bucegii. Deși prognoza meteo era destul de sumbră și ne încurca planurile, ne-am luat inima-n rucsac (nu în dinți :D) și am tras o fugă spre patria stăpânită de impresionanții munți.

Până în Comarnic, au fost însoțiți de un cer negru de supărare că am îndrăznit să evadăm din Capitală. După Comarnic, același cer s-a răzbunat: a aruncat spre pământ o pleiadă de picuri grași de ploaie. În Sinaia, s-a calmat, dar nu l-a lăsat pe Soare să ne salute. Am mers cu mașina până la cota 1400, unde am surprins imaginea de mai jos și am parcat automobilul, gratuit (vara, când parcarea din fața hotelului de la cota 1400 e plină, taxa de parcare este de 9 lei - nu era specificat dacă tariful se aplică pe zi sau pe oră).


După ce am coborât din autovehicul, am început să căutăm un indicator care să ne îndrume spre cota 2000, destinația noastră. Am urcat câteva trepte până la un mini-restaurant și de acolo am mers în stânga până la stația de telecabină/telegondolă/telescaun (toate cele trei mijloace de transport se pot lua din același loc). Nici aici nu am găsit vreun indicator, dar orientându-ne după harta pe care o avem în minte (evident, studiasem traseul înainte de plecare) am pornit pe singura cărare din zonă. Am trecut de un stâlp gsm (foto 2) și după încă o curbă, am făcut un mic popas. Am admirat panorama asupra văii Prahova (vezi foto 3) și cabana "Valea cu Brazi" (foto 4, la 1500 m). Vis-a-vis de cabană am observat un refugiu, lângă care am dat de primul indicator care ne "spunea" că până la cota 2000 sunt 2 ore de mers.





OK... 2 ore să fie! Dar ne-am îndreptat privirea spre drumul care se ascundea sub crengile brazilor și am conștientizat că după ce am scăpat de mânia cerului, am dat de alt adversar: ceața. Știam din proprie experință că la munte vremea este schimbătoare, că jos poate fi ceață, dar pe platou - nu, iar cu o zi înainte, webcam-ul de la cota 2000 ne arătase o vreme frumoasă și, mai ales, lipsea zăpada pe care o vedeam că se întinde înaintea noastră.

Dar nu am zis mai sus că ne-am luat inima-n rucsac? Așa că, neînfricați, am pornit la drum. Aproximativ 1 oră, traseul a continuat prin pădure și a variat de la strat de zăpadă destul de mare la porțiuni cu gheață și a fost "asezonat" cu fracțiuni de ceață nu foarte deasă.







După 1 oră de mers, am ieșit din pădure și am ajuns într-o zonă deschisă, unde am fost întâmpinați, "cu brațele deschise" de mama cețurilor!

NU RATA, MÂINE, CONTINUAREA POVEȘTII.
EPISODUL 2 SE GĂSEȘTE AICI


Dacă ai parcurs şi tu acest traseu, dă-ne de ştire printr-un comentariu la acest articol. Suntem curioşi să vedem cum ţi s-a părut, pentru că nouă ne-a plăcut muuult!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!