Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 10 martie 2011

Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (II)

În momentul în care am pășit pe lespedea umedă, un miros înțepător ne-a gâdilat nările. După ce te obișnuiești cu el, nici nu-l mai simți. În spatele ușii din episodul se ieri se află, de fapt, salina. De aici, vizitarea se realizează pe jos, pe cont propriu, fără ghid sau alt ajutor de factură omenească. Dar, pentru a evita confuziile și/sau eventualele rătăciri, putem urmări mini-indicatoare postate la fiecare răspântie. Spațiul amenajat în scop turistic și terapeutic este impresionant (20.000 mp), dar spre deosebire de alte surate "săroase" înălțimea camerelor este de doar 8 m. 

Vagonet de mină

În primii metri de lângă ușa de intrare se găsesc câteva exponate cu produse care s-au fabricat și încă se mai fabrică care au ca materie primă sarea din salinelor României. În apropiere, se află un magazin cu suveniruri. Mergând mai departe, găsești în partea stângă câteva nișe în care s-au amenajat mășuțe și scaune, din bușteni, unde te poți odihni în voie. Lângă fiecare nișă se află panouri care evocă istoria locurilor, iar în celelalte încăperi ale salinei se găsesc panouri cu maxime despre viață, care te îndeamnă la introspecție și meditație, sau cu strofe legate de celebra băutură a lui Bachus. Da, despre vin! Dar ce să caute poezii despre vin într-o salină? Ei bine, la Ocnele Mari funcționează o cramă cochetă, în care sunt expuse o multitudine de sticle de vin, într-un decor rustic în care exponatele pot fi consumate. Aviz amatorilor: în aerul lipsit de alergeni al salinei te poți ameți ușor!:D

 


Ineditul nu se oprește aici. Un cinematograf improvizat este disponibil pentru cinefili, dar la momentul vizitării noastre nimeni nu se "încumetase" să urmărească "Aventurile lui Tom și Jerry", producția care aștepta apăsarea butonului "play" de la DVD-playerul din fața ecranului. 

"Alcoolicii" și "consumatorii de popcorn" vor vizita, cu siguranță, salina. Dar ce se întâmplă cu credincioșii? Administratorii au rezervat și pentru ei un loc special: o capelă spațioasă, cu toate "dotările" necesare (altar, catapeteasmă, icoane). Fie că ești ortodox sau nu, un moment de reculegere în fața locului sfințit este binevenit. Lângă capelă se aude un susur de apă și când te apropii de sursa "zgomotului" lin observi o mică băltoacă, care adăpostește, în centrul ei, o "insulă" de sare. Pe acea insulă se află o moară, iar lângă moară - o babă. Baba nu e vie, e obiect de decor, dar peisajul static este dinamizat de moara care funcționează fără întrerupere.



CONTINUAREA...ÎN EPISODUL DE MÂINE - VEZI AICI sau ÎNTOARCE-TE LA EPISODUL PRECEDENT




__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!