Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 26 ianuarie 2011

Ziduri singuratice. Atat a mai ramas din Cetatea Soimos


Ianuarie 2011. Ora 8 a.m. Lângă Lipova, satul Șoimoș este încă "adormit". Localnicii d-abia se dezmorțesc și își ridică privirea spre eternul "paznic" al comunității: cetatea de pe Cioaca Tăutului. Din spatele zidurilor întunecoase, soarele își îndreaptă razele peste pământul bătătorit din vale. Un cocoș își "drege" glasul și anunță apariția unei mașini, care se oprește în parcarea din fața restaurantului "Miri". Din vehicul coboară doi tineri: o fată și un băiat. Din automobil au scos un aparat foto și o sticlă cu apă, pe care le iau cu ei. Traversează DN 7 și se îndreaptă spre dealul pe care e "cocoțată" fortăreața. Încep urcușul extrem de abrupt... Se opresc câteva minute pentru a admira panorama care se "deschide" asupra satului. În stânga lor, orașul Lipova începe să freamete de acțiunea cotidiană. Jos, din satul Șoimoș urcă spre cer vălătuci de aburi, din hornurile caselor. În dreapta, pădurea protejează, ca o mantie călduroasă, drumul principal al așezării.

După un urcuș susținut de 15 minute, tinerii ajung la "poarta" cetății. Cer vântului, singurul "gardian", permisiunea de a păși în "inima" fortificației. Din aripa stângă, ei remarcă o nouă panoramă spre drumul național și Mureșul, care curge lin pe lângă șosea. Mașinile "mănâncă" din asfalt, impasibile la monumentul care le veghează. Mai la dreapta, o arcadă din piatră încadrează un tablou de basm: în centrul imaginii două turle ascuțite se înalță spre cer - este bazilica "Maria Radna", loc de pelerinaj pentru catolici din întreaga lume.

După alte minute de explorat, cei doi își iau rămas bun de la cetatea care și-a primit numele după activitatea care i-a adus faima în Evul Mediu: creșterea șoimilor. Ei coboară dealul încă înghețat de "nemilosul" frig de peste noapte și privesc, pentru ultima oară, în spatele lor, spre zidurile atât de vechi. Cândva, ele adăposteau comori legendare. Din spatele zidurilor se auzea "forfota" unui bal și pașii domnițelor care dansau la brațul pretendenților de origine nobilă. După ziduri - bogăție, în vale - sărăcia țăranilor. Acum, rolurile s-au inversat: nobilimea a apus demult și poveștile ei sunt uitate, dar umilele suflete care visau la viața îmbelșugată a stăpânilor lor au supraviețuit și încă își duc existența simplă, dar fericită. Ei trăiesc, cetatea a murit demult.













Vedere "aeriană"


Photo credit: www.cetatesoimos.ro

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

2 comentarii:

  1. Frumos. Stiti in fapt si cate ceva despre istoria cetatii cu pricina?

    RăspundețiȘtergere
  2. Există o legendă foarte interesantă pe care mi-a povestit-o un localnic după ce am vizitat cetatea. Se pare că există o ”explicație” pentru starea în care se află. Se spune că pe vremuri erau 3 surori: Șomoș, Dezna și Șiria (sunt 3 cetăți de azi). Acestea și-au dat într-o seară întâlnire pentru a pune la cale un plan. Două dintre surori au spus că-și vor construi cetățile într-o singură zi dacă le va ajuta Dumnezeu. A treia însă, a spus că o va construi oricum, chiar și fără ajutorul Lui. Așa că, din cauza mândriei sale, după ce surorile și-au construit cetățile, acestea s-au năruit imediat, fetele transformându-se în șerpi albi. Omul mi-a zis că o dată pe an ies din ascunzătoare și că își așteaptă salvatorul, care trebuie să fie un flăcău brav, care să le ia coroanele de pe cap pentru a-și reveni la forma inițială, iar cetățile să prospere.
    Oricum, zona e superbă de vizitat. :)

    RăspundețiȘtergere