Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 10 noiembrie 2010

Cheile Turzii (II)

Greu e la urcuș, dar și mai greu la coborâre...

Cum v-am promis, revenim cu traseul "de sus". După ce am admirat împrejurimile, am privit în sus, spre muntele de calcar pe care urma să-l escadalăm. Oare va merita efortul? Ajunși pe creastă, vom fi impresionați într-o mai mare măsură decât am fost traversând "pântecul" cheilor Turzii?

Nu aveam timp să zăbovim. Trebuia să acționăm. Și dă-i și urcă! ...și urcă!... și urcă! STOP! Am obosit, un  mic repaus. Privim în jur și imaginea ne lasă muți: un sat în vale, o turmă de oi și un cioban care o îndrumă, "ajutat" de paznicul-câine, mașini și corturi care "condimentează" peisajul. Continuăm urcușul... cu greu... Traseul e aproape vertical, dar visăm la o recompensă pe măsură. Hmm... am ajuns. Înaintăm și dăm de o zonă unde pietrele par că au "explodat". Ele ne învăluie și ne oferă o panoramă care rivalizează cu imaginile "de la sol". Remarcăm drumul din vale pe care, peste câtva timp, îl vom străbate, pentru a ne întoarce la mașină. Autovehiculul ne aștepta "fierbinte", după o ședință de "solar" la peste 40 de grade. Dar ca să ajungem la mijlocul de transport, trebuie să coborâm. Ușor la prima vedere, nu? Ei bine, grohotișul care accentua terenul accidentat ne-a dat de furcă. Alunecușul devenea, la fiecare pas, metoda de parcurgere a traseului. 

Ajunși cu bine în vale, am ridicat privirea spre creastă. Strălucea în razele soarelui, în așteptarea următorilor turiști. 














Dacă ai parcurs şi tu acest traseu, dă-ne de ştire printr-un comentariu la acest articol. Suntem curioşi să vedem cum ţi s-a părut, pentru că nouă ne-a plăcut muuult!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!